Soțul meu m-a privit în cătușe și mi-a șoptit: „Bucură-te de cei zece ani. Eu și Renata știm deja ce vom face cu cele 9 milioane.” N-am încercat să-l conving de nimic. Înainte să mă ducă, am strecurat doar un bilețel în mâna unuia dintre agenți.
Partea a 2-a – Continuarea poveștii — Omul acela nu m-a întrebat dacă sunteți fiica lui, spuse Artur. Mi-am strâns bilețelul în palmă. — Ce a întrebat? — Numărul dosarului. Am ridicat privirea. — Atât? — Atât. Artur se opri înainte să iasă. — După aceea mi-a spus că avocații lui vor începe să verifice documentele…