La ora 14:11, în ziua nunții mele, am găsit locația încuiată
La 15:47, Hugo își primi telefonul.
Irina avea 23 de apeluri pierdute de la el până la 16:05.
Când răspunse, îl auzi aproape strigând:
— Unde ești?
— La nunta noastră.
— Mama spune că ai refuzat să vii!
Irina închise ochii.
— Hugo, mama ta a anulat locația acum trei zile.
Tăcere.
— Ce?
— Și a recuperat banii.
— Nu.
— Ți-am trimis captura de ecran.
Hugo o deschise.
Irina îl auzi respirând.
— Dumnezeule…
— Mai este ceva. Tatăl meu știa.
— Irina…
— Nu vreau explicații prin telefon. Dacă vrei să te căsătorești cu mine, ai o adresă nouă. Dacă nu, spune-mi acum.
— Vin.
— Hugo?
— Da?
— Vino singur.
La 16:24, Hugo intră în Pavilionul Magnolia.
Fără mama lui.
Fără fratele lui.
Fără cei 28 de „aleși”.
Își desfăcuse cravata și părea că alergase ultimii metri.
Când o văzu pe Irina, se opri.
— Îmi pare rău.
— Știai ceva?
— Nu.
Irina îl privi lung.
— Și dacă ai
fi știut?
Hugo tăcu câteva secunde.
— Acum o lună probabil aș fi încercat să te conving să accepți, doar ca să nu mă cert cu mama.
Nu era răspunsul pe care Irina sperase să-l audă.
Dar era sincer.
— Și acum?
Hugo se uită în jur.
La cei 168 de oameni care ajunseseră.
La florile mutate în grabă.
La colegii Irinei care încă reglau luminile.
— Acum înțeleg ce înseamnă faptul că am lăsat-o ani întregi să creadă că poate decide pentru mine.
Irina se apropie.
— Nu mă căsătoresc cu tine dacă după ceremonie trebuie să mă lupt cu mama ta pentru fiecare decizie din viața noastră.
— N-o să trebuiască.
— Nu-mi promite. Demonstrează.
Hugo dădu din cap..
Ceremonia începu cu 18 minute întârziere.
La 16:48.
Când Irina intră, oamenii se ridicară în picioare.
Nu era nunta perfectă pe care o planificase.
Unele flori nu se potriveau.
Scaunele erau din două modele
diferite.
Meniurile tipărite aveau adresa veche.
Dar când văzu oamenii care veniseră pentru ea și Hugo, nu pentru numele Feraru, Irina zâmbi.
Pentru prima dată în acea zi.
Amalia apăru la 17:26.
Cu Octavian.
Cu Iulian.
Și cu șase dintre invitații de la masa privată.
Intră furioasă.
— Opriți muzica!
Nimeni nu o opri.
Hugo se ridică.
— Mamă, pleacă.
Amalia încremeni.
— Poftim?
— Ai anulat nunta mea fără să-mi spui.
— Am salvat-o!
— De cine?
Privirea Amaliei se opri asupra Irinei.
— De o femeie care nu aparține familiei noastre.
Hugo se uită la mama lui.
— Atunci poate problema este familia noastră.
Octavian interveni:
— Hugo, ai grijă cum vorbești.
Dar Hugo își scoase telefonul.
— Am văzut mesajele.
Amalia păli.
— Claudia n-ar fi trebuit…
Se opri.
Prea târziu.
Irina nu ridică vocea.
— Cei 36.400 de euro returnați unde sunt?
Amalia ezită.
— Pe cardul meu.
— Din ei, 21.300 proveneau din economiile noastre.
— Vi-i
returnez.
— Astăzi.
Amalia râse nervos.
— Nu mă amenința.
— Nu te ameninț. Îți spun ce se va întâmpla.
Irina ridică dosarul tatălui ei.
— Iar contractul acesta va merge mâine la avocatul meu.
Iulian făcu un pas înainte.
— Irina…
Ea îl privi.
— Nu acum, tată.
Pentru prima dată, Iulian tăcu.
Amalia plecă înainte de tort.
Iulian rămase afară aproape o oră.
În cele din urmă, Irina îl găsi singur pe o bancă.
— Rosa ar fi fost dezgustată de mine, spuse el.
Irina nu-l consolă.
— Da.
Tatăl ei își acoperi fața cu mâinile.
— Mi-am spus că este doar o cină. Că nunta tot va exista, doar într-o formă mai restrânsă. Că bonusul îmi permitea să-mi achit creditul.
— Și eu eram prețul.
Iulian începu să plângă.
— Îmi pare rău.
— Sper să-ți pară.
Irina intră înapoi.
Iertarea putea veni mai târziu.
În seara aceea nu era obligația ei.
Banii au fost returnați integral după intervenția
avocaților.
Relația cu Amalia s-a schimbat definitiv.
Hugo i-a spus clar că nu mai avea acces la conturile, programul sau deciziile lor.
Iulian a renunțat la contractul cu firma Feraru și, luni mai târziu, a început încet să-și repare relația cu fiica lui.
Nu prin explicații.
Prin fapte.
Iar fotografia preferată a Irinei de la nuntă n-a fost cea făcută în timpul ceremoniei.
A fost una făcută la ora 15:31.
Irina era încă în rochia de mireasă, cu telefonul prins între umăr și obraz, împingând o masă împreună cu doi tehnicieni.
Pe fundal se vedea servieta portocalie.
După nuntă, Hugo i-a făcut o plăcuță nouă.
În loc de:
„URGENȚE — SOLUȚIE ALTERNATIVĂ”
scria:
„PLANUL B — pentru ziua în care cineva confundă bunătatea Irinei cu neputința.”
Irina a păstrat-o.
Pentru că în ziua în care cineva încercase să-i demonstreze că fără familia Feraru nu putea avea nici măcar propria nuntă, 168
